Deci simt. Respir.
Trăiesc. Greșesc.
De multe ori (cele mai
multe) greșesc în mod repetat fără să îmi dau seama de ce am greșit. Și a doua
zi greșesc din nou. Regret. Uit pe urmă sau îmi promit că nu mai greșesc.
Sunt lucruri pe care îmi
doresc să le schimb la mine și lucruri de care sunt mulțumită și care mă fac
unică.
Sunt om! Deci iubesc.
Rănesc. Alung. Îmi plâng de milă. Mă bucur de soare. De frig câteodată.
Uneori văd și simt mai mult decât trebuie iar alteori nu văd nimic. Am
slăbiciuni, pentru că știu că le am, am defecte și calități și multe
speranțe.
Îmi place să privesc
apusul, să mă plimb, să stau pe loc, să înot și să plutesc pe apă. Îmi plac
delfinii. Am așteptări și sunt
sătulă de vorbe în vânt, de oameni fără suflet, răi, reci. Sunt momente în care
închid ochii și îmi imaginez lucruri, locuri, oameni. La un moment dat obosesc
și pe urmă caut putere să o iau de la capăt.
Mă atașez de oameni,
renunț greu la ei, îi cert când greșesc, îi ajut când e cazul și îi părăsesc
când simt că nu mai au nevoie de mine. Păstrez amintiri de tot felul, pentru că
așa am reușit să scriu tot ce am scris. Uneori am așteptări prea mari de la
oameni, Nu realizez la timp cât suntem de diferiți și ajung să am
dezamăgiri.
Suntem oameni cu toții.
Atât de diferiți, atât de identici. Cu trăiri, gânduri și povești nespuse.
Suntem o mare de oameni pentru a fi exact ceea ce suntem: oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu