Unde rămân cuvintele nespuse?

Să știi că toate cuvintele pe care nu le spui, mor. Dar, înainte să moară, se agață de tine și ceas de ceas în toate formele existenței lor încearcă să prindă ecou.

Dacă calculez bine,  toate cuvintele nespune ar putea fi volume întregi de cărți - nescrise până la urmă. Sau cu toate paginile arse înainte să le citim. Râmân regrete în loc de cerneală și tăcere în loc de vorbe. 

Cel mai greu însă e momentul când te întrebi de ce nu ai vorbit? Conștiința ta nu știe ce să răspundă.

Toate cuvintele la care renunțăm rămân iscălite în puterea unei emoții frânte pe care ne imaginăm că o trăim. Toate cuvintele nespuse sunt mai puternice decât tine! Și păcătoase, pe măsura tăcerii lor.

Eu cred că toate cuvintele nespuse din lipsă de -  timp, încredere, interes rămân într-un colț al inimii. Oarecum împovărează inima și îi aftectează ritmul. Elibereaz-o mai bine!

Cred în puterea cuvintelor și mai cred în euforia momentului pe care o simțim atunci când auzim și mai ales vedem ceea ce ne dorim.

Cuvintele ar trebui sortate după importanță, sinceritate, vechime pentru că odată cu trecerea timpului cuvintele își pierd puterea.

Am auzit că timpul schimbă lucrurile. Adevărat, dar nu e atât de simplu. Timpul nu e suficient. Nefăcând nimic, lăsăm lucurile neschimbate.

Acțiunile schimbă lucrurile.

Faptele schimbă lucrurile.

Cuvintele schimbă lucrurile.

TĂCERILE NU!

Cuvintele nespuse se pierd sau rămân în sufletul nostru și uneori, cum îmi place mie să cred le mai regăsim undeva la marginea pământului ...

Spune NU – când trebuie, nicidecum ,,poate”

Trebuie să recunosc că nu o dată, ci de nenumărate ori am spus un mare da, în loc să îmi asum neputința, sau cel puțin lipsa de timp. Oamenii percep foarte greșit acest refuz. 

De fapt când spunem ,,nu”, spunem ,,nu” propunerii, nu persoanei! 

De multe ori cedezi în urma insistențelor, însă dacă  cineva insistă, atunci trebuie și noi să perserverăm cu refuzul.

Bunătatea în exces este dăunătoare. Nu e nevoie să ne asumăm lucruri pe care nu ni le dorim, sau să ne încărcăm cu această nevoie de acceptare uneori forțată din teama de a nu-i supăra sau răni  pe cei care ne cer timpul nostru. Acceptând propunerea nedorită este în detrimentul nostru, pentru că ne lipsim de autenticitatea față de noi. Prețul pe care tot noi îl plătim este în primul rând renunțarea la libertatea de a alege ce să faci în momentul respectiv CU TIMPUL TĂU.

Trebuie să existe niște limite clare ale spațiului nostru, de care să nu trecem și să ne respectăm prioritățiile, dorințele, timpul și mai ales pe noi.

Nu amâna răspunsul negativ, pentru că suspansul nu ajută deloc în situațiile acestea. Acesta nu e un timp câștigat, ci amăgit. Nu te preface că vrei, pentru ca pe urmă să refuzi. Dacă ajuți, spune da din tot sufletul.

Așteaptă-te ca ceilalți să se supere pentru că nu mai pot profita de tine, dar între timp spune NU atunci când ceea ce faci nu e înspre binele și confortul tău interior.

Ai grijă de tine și de timpul tău, pentu ca mai apoi să poți avea grijă de cei din jur.

De ce purtăm cămășile lui? Parfumuri – de toate felurile.

Cu toții știm filmele în care femeile ajung (să doarmă)  în cămășile lor. Ce simte o femeie când poartă cămașa ,,lui”? Ei bine, siguranță și o oarecare protecție.  Mai simte că e acolo, cu ea la fiecare pas.

Cămașa lor, purtată de noi este puterea seducției accentuată prin opoziția masculin-feminin.  Femeia în cămașa albă este mixul de serios, clasic și elegant, misterios și cuminte.  Prezența feminină devine purtătoarea bagajului de stări din momentul respectiv.

Angelică și filiformă, lasă să aibă loc transferul emoțional și mai ales își menține senzualitatea și feminitatea chiar și în hainele lui.

Personal, întotdeauna am fost atrasă de parfumuri. Dacă mi-aș pierde simțul olfactiv mi-ar dispărea trei sferturi din plăceri. E un sentiment frumos amestecul de parfum cu trăirile, mixul și asocierile cu o persoană dragă. Alchimia mirosului reprezintă un punct de plecare în multe situații cu care avem de-a face și ne influențează emoțional.

Totuși, eu văd o mare diferență între miros și parfum. Mirosul îl văd ca pe o amprentă unică, iar parfumul ca pe o sumă de variații pe această temă. Întotdeauna asociem oamenii cu un miros, ne facem amintiri pe seama asta și zâmbim atunci când le retrăim. E frumos să percepi lumea prin miros.

Simțiți ... mirosul zilelor de soare, mirosul mării, mirosul scoarței de copac, mirosul aleilor pustii, mirosul începutului de primăvară, mirosul frumosului.

Vorbe - goale.

Pentru mine, un om de calitate este acel om pregătit să arunce toate măștile, toate caracterele prefabricate, să fie sincer în esență. Dar criteriul sincerității nu îl are oricine. Nu oricine este capabil de adevăr (ce cuvânt greu). 

Minciuna este primul pas spre demolarea încrederii. O demolare instantă, explozivă. Nu prea există motive sau păreri de rău pentru așa ceva, pentru că DISTRUGI cu bună-știință ceva bun, frumos și intact. Și nici nu are rost să ne mințim și pe noi cum că așa e mai bine...  . NU E!

Cei pe care îi mințim nu au privilegiul să fugă de neadevărul noastru, așa că mai bine să nu fugă nimeni dacă nu e nevoie. Și până la urmă pe noi ne furăm. Noi pierdem încrederi pe bandă rulantă. irecuperabile. Noi suntem cei care rămânem singuri, fără acele prietenii dragi.

Mințind, pui la îndoială TOT ce ai construit și anulezi încrederea câștigată prin fapte bune, timp și dăruire reciprocă. Mai cred că atunci când mințim ne descalificăm singuri.   

Prin alegerea noastră de a minți ajungem să complicăm lucrurile până la refuz. Pe urmă începem să ne devalorizăm și să ne depersonalizăm treptat. Nu pentru asta există un om în viața noastră să-l mințim și să-l trădăm cu vorbe și fapte.

Ceea ce spui, te definește. Ceea ce faci, te descrie în totalitate și mai devreme sau mai târziu totul se clarifică. 

Fii sincer în primul rând cu tine! Dacă pierzi startul, competiția e pierdută pe jumătate. Aleargă de lângă cei pe care ai de gând să îi minți. Lasă-le sufletul frumos, fără tine și vorbele tale goale. Nu răni pe nimeni! Nu păta încrederi solide și mai ales NU TE BAZA PE IERTAREA NIMĂNUI că s-ar putea să nu ai parte de ea. 

Un om evoluat, complex are tot ce e nevoie în el, și atunci, automat nu simte nevoia să mintă pe nimeni. Are.... caracter, putere, iubire, curaj, inteligență și alte mii de asemenea calități. 

Fii sincer cu tine, pentru că atunci ,,crești” mai mult decât după o vacanță de vară din copilărie. Fii sincer cu tine și când este cazul cu cei din jur, pentru că sinceritatea nu înseamnă să spui tot ce gândeși, ci să gândești tot ce spui.

Arată mai mult decât spui și spune atât cât ești capabil să demonstrezi.

Să auzim de bine! Cu drag, I.