marți, 30 decembrie 2014

Sfârșit de an - sfârșit de capitol



Nu îmi plac sfârșiturile de niciun fel. Nici nu cred în ideea de sfârșit. Cred doar în transformare. Anul 2014 se transformă în 2015.



Vă doresc ca fiecare zi a anului 2015 să fie o poveste scrisă de voi, pentru voi și pentru cei de jur, încheiată cu un zâmbet și un gând bun. Vă doresc sănătate, curaj, energie, inspirație și prieteni adevărați! Acum... colorăm o coală albă de hârtie cu idei și obiective pentru anul viitor, visăm la o lume mai bună și suntem bucuroși că am ajuns până aici. Îndrăzniți să visați și să luptați pentru lucrurile care vă fac să zâmbiți la sfârșitul zilei!

Implicați-vă și dedicați-vă activităților care vă fac inima să bată mai tare!

Încercați să uitați lucrurile rele făcute cu neștiință sau cu știință și găsiți putere de unde nu este, să treceți peste toate valurile vieții. Culegeți stări și amintiri frumoase. Împăcați-vă cu adevărurile curate și pozitive.


An nou fericit, sănătos și frumos! Cu drag, I. 


miercuri, 24 decembrie 2014

Și uite-ne în Ajunul Crăciunului!




Și uite-ne în Ajunul Crăciunului, într-o atmosferă feerică, plină de bucurie. Crăciunul este un moment magic, și deși nimeni nu iși explică magia lui, cred că fiecare dintre noi o simte și o îmbrațișează cu căldură în fiecare an.


Odată cu sărbătorile de iarnă se mai încheie un an. 
Un an în care poate am pierdut ceva sau poate am câștigat. Uneori și eu mai trag linie și mă întreb cu ce a fost benefic anul ce se încheie. Alteori nu. 
Planuri pentru anul viitor nu îmi fac. Prefer să mă bucur de prezent și să iau viitorul așa cum este el. Sper ca în noul an să imi zâmbească și inima în același timp cu zâmbetul... .
Iar vouă, vă doresc un Crăciun plin cu sănătate, fericire, lumină și bucurie. Liniște și speranță spre mai bine și mai frumos.

Sărbători Fericite, cu drag și din suflet Ioana Stîngaciu!




duminică, 21 decembrie 2014

Se pare că nu scăpăm de toamnă. Toamnă în decembrie





Revin cu gâduri bune şi paşnice. În prag de sărbătoare toamna nu vrea să mai plece de la noi. O toamnă lungă şi frumoasă am avut şi avem încă, se pare. 
           M-am născut toamna. Rezonez cu anotimpul ăsta frumos şi colorat. Oricum, culorile ei mă descriu pe mine în totalitate şi mă regăsesc în fiecare zi de toamnă. 


Din bătrâni se spune că, atunci când pomii înfloresc prin grădini a doua oară, va fi o toamnă lungă şi de poveste. Aşa este şi acum. De la o vreme încoace nu prea mai ştim exact când mai încep cu adevărat cele patru anotimpuri pe care ţara noastră e norocoasă să le găzduiască. Ne-am obişnuit să parcurgem o perioada caldă ( primăvară – vară) şi una rece (toamnă – iarnă).

Îmi place toamna pentru că ...
... fiecare frunză căzută îmi aminteşte cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile. 
... străzile vesele de altădată  sunt acum calme şi nesfârşite, iar zgomotele zilelor de vară se pierd şi nu se mai aud decât picăturile ploii şi sunetul lin al vântului.
... toamna aduce cu sine vremea de altădată când toate grijile şi frământările erau mici şi totuși pentru mine la acea vreme atât de importante. 
Îmi place toamna pentru aroma amintirilor din trecut, pentru dulce-amăruia stare care îmi invadează sufletul şi pentru un nou început care aduce un nou sfârşit.Oameni dragi, vă doresc zile frumoase şi Sărbători liniştite, cu toamna sau fără toamnă. Cu drag, din suflet, I.









miercuri, 22 octombrie 2014

Zile de ploaie. Plouă cu zilele. Gânduri de ploaie


           Azi e o zi cu multă ploaie. Zilele astea parcă iți pun sufletul la încercare. Și gândurile le apasă pană când singure prind contur. Vrei nu vrei, te refugiezi în plapuma călduroasă, te cocoți într-un fotoliu la televizor, citești o carte, te uiți la poze vechi, la un film, sau fugi în brațele cele mai dragi. 
 Zilele astea sunt de preferat sa se suprapună cu un sfârșit de săptămana pentru ca altfel pot deveni doar niște zile melancolice. 


În după-mesele ploioase îmi place să simt mirosul de aer cald prin casă, să-mi iau şosetele pluşate, un pulover gros şi comod, să-mi aprind veioza, să-mi dau drumul la muzică în fundal şi să fac acele zeci de lucruri mici (sau mari) pe care întotdeauna mi le doresc şi de care niciodată nu am timp. 

În zilele ploioase ar trebui să fim mult mai optimiști. Până la urmă nu e așa rau să îți petreci ziua în casă, poate e un semn că ai nevoie de timp pentru tine, pentru gândurile tale sau pentru spațiul în care trăiești. 

Cel mai important lucru de făcut cand ploaia se linișteste este să deschizi fereastra larg și să simți acel aer proaspăt și răcoritor care te revigorează.  Ajungi să realizezi că și ploaia face parte din viața ta și că ai multe amintiri datorită ei.




sâmbătă, 18 octombrie 2014

Cărțile pe față

Întâlnirea cu Andreea Esca. Ce-am făcut când am tăcut

Mă înclin. Femeia asta transmite profesionalism. Bunătate. Dincolo de sticla ,,groasă”, sufletul ei este unul deschis și mare. Un model prefect de ,,cum se face” meseria asta, o femeie de succes, o mamă și o soție impecabilă. Am crescut cu ea la televizor, i-am ascultat astăzi povestea și  vreau să strig în gura mare că niciodată nu am fost atât de captată de vorbele unui om. Și da, ea este un om în întreaga lui definiție.

Este ... un exemplu în manevrarea cuvintelor, un om discret, pozitiv, energic, ce răspândește prietenie, liniște, motivație și mult, foarte mult interes.
Atunci când un om transmite mai mult decât noutatea, înseamnă că omul ăla e un om frumos, complex. Spui Pro TV, spui Andreea Esca. Imaginea ei construită cu pasiune, devotament, ambiție, a devenit în timp șablon pentru mulți dintre jurnaliști. Însă, nu oricine o poate face atât de bine. Ea tinde spre perfecțiune. Andreea Esca, este pentru mine o emblema, care cucerește printr-un stil propriu, autentic, original.

Rezultatul cărții? Un autoportret în cuvinte. Cuvinte simple, cuvinte care iți face plăcere să le citești.
Cum arată Andreea Esca în realitate? Exact ca și pe ecran. Nici o diferență notabilă. Doar faptul că în realitate transmite mult mai multe lucruri. Captează și impresionează prin simplitate, bună-dispoziție. Te face să rezonezi și să înțelegi lucrurile în modul cel mai firesc.

Îmi place Andreea Esca. Dintotdeauna. Și ca jurnalist profesionist, și ca persoană publică. Îmi place și cartea ei. E sinceră, caldă, veselă, autentică. Așa cum este Andreea Esca. Sunt fericită că am luat parte la acest evenient al lansării cărții ei. Am văzut prin ochii ei, lumea ei minunată.
Iți mulțumesc, Doamne că oamenii valoroși încă există. Iți mulțumesc Andreea. Sănătate și…multe știri.


vineri, 17 octombrie 2014

Prieteni … de ochii lumii.

Încercând să-mi explic fenomenul “prieteni” de-a lungul vremii mi-am făurit propria definiție.
Pentru mine, prieten inseamnă o persoană de suflet, care știe să te asculte, să te îndrume și să te înțeleagă, poate chiar să te accepte așa cum ești tu fără să aibă în schimb vreo pretenție sau interes. O asemenea persoană poate deveni indispensabilă. Am pierdut prieteni. Și prietene, dar viața m-a răsplătit cu alții, nu mulți, puțini – poate chiar numărabili pe degetele de la o mână. Și mai rămâne loc încă…
După toate persoanele cu care am avut plăcerea sau neplăcerea să intru în discuție sau să mă împrietenesc, am ajuns la concluzia ca prietenii mei îi iubesc, iar de loialitatea celorlalți nu sunt foarte interesată.
Nimeni nu are nevoie de prieteni de ochii lumii. Desi, ei sunt cei mai nevinovați sau dezinteresați. Sunt ocazionali și deloc statornici.
Deși îl putem împărți și cu alții, un prieten adevărat cu siguranță va rămâne veșnic – prietenul tău drag. Nu în ultimul rând, un prieten bun, e cel care te prețuiește îndeajuns de mult, încât să creadă și să te vadă cu aceiași ochi buni.

Vă mulțumesc dragi prieteni că existați în viata, sufletul și zilele mele.

Prietenia adevărată, seamănă cu un copac. Dacă îl cauţi, îl găseşti în acelaşi loc după ani şi ani.




joi, 9 octombrie 2014

Atunci când zâmbim ...


Transmitem cel mai simplu semnal al fericirii. Sau poate...doar o stare de moment. 
Pe lângă faptul că e cea mai studiată expresie facială de către scientologi, zâmbetul – fals sau real, iți schimbă infățișarea.

Ce este pentru mine zâmbetul?  Pe de-o parte, zâmbetul este ecoul sufletului fiecărui om, atunci când ceva sau cineva îl atinge plăcut în vreun fel, orice fel. E mulțumirea unei fapte bune. Pe de alta parte, zâmbetul poate fi și fals, malefic, parte integrantă a rău-voinței.
Zâmbetul este foarte complex, și spun asta fără să intru pe partea explicațiilor științifice sau exacte.

Poți zâmbi și cu ochii sau gesturile, pentru că așa cum există limbajul corpului așa putem vorbi și de zâmbetul corpului, nu?

Zâmbetul este o bucățică de fericire sau romantism, este un lapsus adus aminte, este bună-ziua, este noapte bună, este un mic secret, este ceva ce poate îmbrăca golul,este prietenie, dragoste, mândrie, reușită, surpriză - sesizarea paradoxalului, penibilului, afecțiunii.

Zâmbetul e fericire, fericire împărtăşită şi fericire primită. Partea pozitivă din toată povestea cu zâmbetul? Este molipsitor. Zâmbiți cât de mult puteți! 



duminică, 5 octombrie 2014

Trăiește pentru momentele pe care nu poți sa le descrii în cuvinte !


Gânduri, oameni, sentimente, locuri si apoi...rutină. Mult prea multă rutină...
Sunt frumoase toate lucrurile din viața asta păcătoasă! Chiar dacă uneori ne intersectăm cu zile amare, momentele frumoase le privim ca pe niște lucruri sfinte la care ne-am închina oricând. Trăiesc cum știu. Și mereu am știut să trăiesc - frumos. Personal, am speranță pentru viitor și câteva vise îndrăznețe ce sper că mi se vor îndeplini si nu mi se vor ruina. Am nostalgie și dor pentru trecutul mai concret decat prezentul pentru care nu am nimic. Trăiesc fiecare moment fiind eu și mă separ de lume atunci cand mă simt iubită și ocrotită.
Îmi e liniște în suflet, îmi e fericire și nostalgie, îmi e dor și bucurie, îmi e vară chiar dacă acum își ia rămas-bun de la mine, îmi e început de toamnă, îmi e speranță și încredere, îmi sunt dorințe și iluzii, imi sunt dezamăgiri și regrete amarnice, îmi sunt amintiri dragi, îmi sunt cuvinte, îmi sunt răni, îmi sunt oameni și locuri, îmi sunt povești și momente, îmi sunt întrebări și răspunsuri, îmi e timp, îmi e trecut și prezent, imi sunt alegeri și lupte, îmi sunt revederi și despărtiri, îmi sunt atat de multe… toate astea - într-un singur suflet.
În final, căutam sau cerșim iubire, ne mulțumim uneori doar să o oferim, pentru ca să o primim nu știm. Sau nu putem.
Tot ce ni se întâmplă - frumos, urât sau diabolic - suntem NOI. Ce pradă ușoară este omul atunci când nu știe ce are de făcut! Când ne aflam la limita autentică și la cumpăna deciziilor, sau când suntem pe culmile succesului...
"A trăi clipa" înseamnă a-ţi umple timpul preţios cu "ceva" ce îţi generează trăiri puternice. Găsește-ți "ceva"-ul tău preferat!
Trăieşti clipa când spui că ai fluturi în stomac - pentru că nu poți explica altfel starea asta.Săracii fluturi, ajung în stomac...
Trăieşti clipa când eşti într-un loc minunat de pe Pământ şi poţi să-i respiri aerul. Și rezonează cu locul ăla!
Trăieşti clipa prin simpla atenţie pe care o acorzi unei alte clipe din viaţa ta. Iubește-ți viața pentru că încă o ai. Iubește soarele, pentru că e cel mai minunat!
...puțini știu că nu contează anii din viață, ci viața din anii lor.

"Carpe diem, quam minimum credula postero" - în traducere: "Culege ziua de azi și fii cât mai puțin încrezător în viitor".

Să auzim de bine! Vă pup.

miercuri, 3 septembrie 2014

Tenerife – insulele Canare – impresii și imagini grăitoare


 
Vestita insulă - TENERIFEeste cea mai mare insulă din cele 7 care formează arhipelagul Insulele Canare. Tenerife, în cazul în care nu știați este cea mai mare insulă a Spaniei și are  900.000 de locuitori, la care se adauga cei 5 milioane de turiști care o vizitează anual.

Spre surprinderea tuturor, insula nu este dependentă de turism, ci foarte activă în producție, remarcându-se în special prin cultivarea bananelor.

NUMELE TENERIFE înseamnă muntele înzăpezit și face referire la El Teide, cel care a format insula și al treilea vulcan din lume (foarte inalt 3700 m) - care mereu aduna nori in jurul culmii sale.

părțile maro-închis reprezintă lava vulcanică

părțile maro-închis reprezintă lava vulcanică



. Insularii vorbesc spaniola dar o rup bine și pe englezește prin magazine și hoteluri. În orice caz, Comida înseamna mâncareCerveza înseamnă bere iar Cuenta, por favor înseamna Nota, vă rog.

Santa Cruz de Tenerife, este cel mai mare oraș (capitala deci), unde, în ciuda calmului și relaxării specifice insulei, am prins blocaj în trafic și staționare în coloană pe toate benzile autostrăzii care ieșea din oraș. Având în vedere că mă aflam pe o insulă, ma întreb unde naiba se ducea toată lumea. 


Oceanul nu prea e Mediterană, deci nu vă așteptați la peisaje turcoaz și ape liniștite. Coastele sălbatice sunt destul de stâncoase datorită reliefului vulcanic. În ocean apa e rece (aparent mai vine un curent care o face de-a dreptul sloi), albastru închis (normal, fundul e compus din stânca sau nisip negru), apa e EXTREM de sărată (și totusi nu genul de sare care să te țină la suprafață), iar valurile te smulg de-a dreptul de pe mal cu forța lor. Deci, cu oceanul nu te joci de-a scăldatul liber pe unde te apucă pofta. Mai bine să supraviețuiesti decât să devii statistică, zic.






  
Excursia cu submarinul a fost una din preferatele mele. Deși nu a durat mult, intensitatea cu care am trăit momentele respective a fost la cote înalte. Am văzut epave (nu ca cele din Titanic), viețuitoare marine (printre care și pisici de mare), și bineînteles adâncurile oceanului Atlantic. Submarinul a fost o experiență grozavă. Mi-a dat o stare de siguranță, nicidecum una de frică, și am rămas cu o imagine perfectă despre cât e de frumoasă și interesantă lumea în care trăim și mai ales cu ideea că această lume trebuie protejată.
Pozele pe care le voi atașa nu pot reda realitatea în măsura care mi-o doresc eu să o expun, dar vă doresc să mergeți să o descoperiți personal. Și bucurați-vă de ea.
P.S: Cu ce melodie credeți că se termină călătoria în adâncuri? Yellow Submarine – Beatles, bineînțeles.










Îmi doream foarte mult să ajung în Tenerife. Oricum, eu am o dragoste aparte pentru acest gen de latini și meleagurile lor mediteraneene, cu ocean, paduri și munți sălbatici.

În partea de sud a insulei plouă mai rar decat in partea de nord. Ca o consecință, nordul insulei este verde, pe când sudul este arid. Deși dimineața, ba chiar și la amiază te pot speria norii negri si joși, acestia nu sunt purtatori de ploaie. În cateva ore ei lasă loc unui cer senin. Dar și când plouă – foarte rar – e de ajuns ca după 30 de minute insula să fie inundată deoarece nu există canalizare. Apa vine de pe versanți cu multe aluviuni și se face o mocirlă de toată frumusețea. 
La marginea insulei, falezele înalte se intâlnesc adesea cu oceanul. Între ele, adesea o mică plajă își face loc. În Tenerife este ceva obișnuit să se doarmă pe plaja., asa că, aviz somnoroșilor!

Primii locuitori ai insulei Tenerife au fost guanches. Aceștia vorbeau o limbă proprie, diferită de cea din celelalte insule. Si acum mai au in dialect cuvinte din vechea limbă. Insula a fost populată mai întai în partea de nord, cum era și firesc, aceasta fiind mai apropiată de continent. 


Din Arhipelagul Canarelor face parte și insula La Gomera, insula de unde Cristofor Columb a plecat în descoperirea Americii. În insula La Gomera se cultivă banane, mango, papaya, palmierii de miere. Mierea și țuica din acest palmier sunt renumite .





VESTITA BĂUTURĂ MOJITO, printre cele mai bune de aici


rent a.... :))

Printre specificele culinare ale insulei se numară și un sos iute, …dar iute vreau să zic, roșu, numit mojo. Cel mai adesea este insoțit în farfurie de brânza de capră și ceea ce rezultă se numește Armogrote. Mâncarea specifică în insulă este cea în care elemental principal este iepurele sau capra. Nu vă speriați, este și piept de pui cu legume în toate meniurile. 







blog.

terasă deosebită, unde fiecare masă arăta altfel

terasă deosebită, unde fiecare masă arăta altfel

ospitalitatea se află în top 3 la punctele lor tari... știu ei ce știu





tersă unde mesele și scaunele erau niște frumoase mașini de epocă

după excursia cu submarinul m-am ales cu un certificat

fericire în submarin









excursie pe Cataraman 

excursie pe Cataraman 

excursie pe Cataraman 

El Drago, peste 1000 de ani

excursie în jurul insulei




Dacă iubești marea, muntele, vremea perfectă, sporturile acvatice, orașele superbe, încărcate de istorie, grădinile zoologice, hotelurile elegante și localnicii primitori, atunci Tenerife este destinația ideală . Aici veți găsi unica junglă din Europa, plaje vulcanice, peisaje care iți taie răsuflarea și trasee incredibile. 

Tenerife este locul unde soarele răsare din mare și apune tot în mare. Este cea mai comercială insulă din arhipelagul canar. Cu toate că este considerată o destinație exotică cu palmieri, cactuși și flori exotice, Tenerife este departe de a fi o insulă verde și proaspătă.
Vântul este o variabilă importantă a insulei, cel puțin a părții de nord. Este îngrozitor de puternic. Pe timpul verii reușește să țină temperaturile la respect însă fără să  iți dai seama, chiar dacă ascunde din razele tăioase ale soarelui, daca te adăpostești în calea vântului – soarele arde de  4 ori mai tare. Ca să nu mai punem la socoteală arsurile cu care te alegi dacă stai la plajă mai multe ore când cerul este înorat și pare să nu existe niciun pericol. 

Pentru mine, rămâne o insulă perfectă și exotică, o insulă în care nu poți să te simți decât bine. Mii de clipe, emoții, zâmbete știute doar de mine am trăit pe insula primăverii eterne, căci așa e numită. Iubesc locurile astea, am mai spus și repet că întreaga mea ființă suferă în lipsa soarelui. 


 Se spune că acasă, este locul unde îți este inima. Cred cu tărie că cine a spus asta își simțea inima stabilă și la locul ei. În cazul meu, inima mea mereu o lua la goană când auzeam povești despre călătorii de vis pe Tărâmul Făgăduinței. Și nu doar inima. Imaginația mea zbura mai repede ca orice rachetă. Așa că, i-am dat libertate inimii mele, am lăsat-o să cutreiere lumi inexistente și să viseze, să mă urce pe culmile celor mai înalte vise și să mă coboare în adâncurile oceanelor ce le vedeam doar în poze. Trebuie să ai un dar ca să simți toate astea. Trăirea calătoriilor într-un așa fel nu o poate avea oricine. Aș putea scrie pagini întregi despre cum mă simt acolo. Dar, poate, cine știe, le voi scrie…

Călătoriți - aici și oriunde!  E frumos, e cel mai frumos și îmbucurător lucru. Iubiți și călătoriți. Găsiți oamnei senini și frumoși, vorbiți cu ei și aveți grijă de sufletul vostru - frumos.