Toți oamenii sunt trecători, dar nu toți trecătorii sunt oameni...

Oamenii pot spune orice despre tine. Te pot alunga, te pot răni, te pot uita. Sau pierde. 

La fel cum tot oamenii te  jignesc și te folosesc, te provoacă sau te umilesc. Dar nu iți pot fura ceea ce ești, ceea ce știi, ceea ce simți sau ceea ce ai in suflet. Pentru că nu au cum. Tipul ăsta de hoție nu funcționează. 

Credeam cândva că oamenii nu se pot înlocui cu alți oameni. Deși fiecare om are rolul său pe lume. De aceea am suferit mereu pentru oamenii care plecau (cu sau fără motiv) după ce au făcut parte din viața mea. Cred că în afară de familie, care indiscutabil nu e pasageră, toți oamenii sunt trecători. Mai cred că fiecare om are un timp precis în viață altui om. Un timp frumos, desigur. 

Niciodată viața nu te asigură, că cei pe care îi vrei mereu lângă tine și îți sunt în suflet vor  rămâne mai presus de timp și de alți oameni lângă tine. Iar dacă persoanele care pleacă, duc cu ele o bucată de drum parte din inimă noastră, altele au să readucă bucăți noi. Și să nu fim egoisti... multor oameni le e mai bine fără noi. Trebuie să știm că oamenii nu ne aparțin. Că nu ne oferă garanții și că nu îi putem lega de noi. Nici măcar cu multă iubire. 

Oare ce e mai greu pe lume? Să pleci sau să lași pe cineva să plece? Fiecare om are meritul să stea sau opțiunea să plece. Și uneori șansa să se întoarcă. 

 Și până la urmă ce înseamnă să fii om? De aici pleacă totul. Nu poți să construiești cea mai înaltă clădire din lume plecând de la etajul 2. Ai nevoie de o bază, făcută de alți oameni, pentru tine. O bază puternică și trainică. Bază asta te ajută mai departe să devi om. Un om care își merită calitatea de OM. Exista mai multe modalitati prin care cineva isi poate pierde calitatea de a fi om. Bine, mulți nu o au de la inceput, asa ca nu prea au ce pierde.

Ce îmi place cel mai mult la oameni? Bunătatea. Asta este ceva foarte rar întâlnit. Dacă o găsești la cineva este mană cerească. 

Nu îmi cer dreptul de a fi om decât de la mine. Îmi este de ajuns. Îmi asum calitatea de a fii  om și trăiesc cu ea. Cred ca orice om are cel puțin vreo suta de regrete, unele mai mici, altele mai mari. Important e sa nu le înmulțim. Si sa putem trăi cu ele. Desigur, ideal ar fi să le compensăm cu multe împliniri. 

Cert este un singur lucru: suntem aici cu toții, într-o mare de oameni, pentru a fi exact ceea ce suntem: OAMENI.