De ce mi-am făcut BLOG?

De ce mi-am făcut BLOG?

,,Nu știu alții cum sînt”, vorba lui Creangă, dar eu am vrut să îmi fac blog, pentru că îmi place să scriu. Și simt nevoia să fac asta. Mult, nu puțin, cu rost, nu fără rost, și pentru că scrisul, pentru mine e un act katarthic, eliberator. Nu o să postez aici decât ce gândesc, dacă gândesc. Nu neapărat că simt nevoia să îmi motivez acțiunile, dar exist de pe vremea oracolelor, unde oamenii scriau cu drag și sinceritate tot ceea ce scriau, și lucrul ăsta e tot mai rarisim. Așa să fie și acum, aici.                     Mi-am mai zis că dacă tot felul de indivizi din spațiul virtual își împart amintirile sau își exprimă reflecțiile despre viată, mai greșite sau mai corecte, (nu sunt eu în măsură să mă pronunț, până la urmă chiar Dumnezeu, creatorul timpului, spune să nu judecăm), de ce nu aș intra și eu să îmi încerc "norocul” în acest tărâm vast care ne conecteaza pe toți din ce in ce mai puternic. Un tărâm în care poți cunoaște oameni, locuri, povești, dorințe, fără să le vezi niciodată. Cam asta mi-am propus eu cu acest blog.           Nu o să imi povestesc viața (a nu se confunda cu un jurnal – nici nu am avut așa ceva), o să scriu despre probleme cotidiene, despre lucruri frumoase, importante și necesare, de suflet și de gând... Deocamdată: Bine v-am găsit, oameni buni. Rău te-am găsit, lume!