Ni se pare firesc faptul că
aproape toată lumea are ceva – adesea
important - de spus. Dar nu ni se pare la fel de firesc ca
aproape toata lumea să tacă.
Pentru unii tăcerea e un mod de a-și exprima
disprețul, pentru alții o formă a ignoranței, o revoltă sau o formă de a cere
ajutorul. Pentru mine, tăcerea înseamnă toate astea la un loc.
Și tăcerea e o formă de comunicare,
recunoscută chiar și jurdic. Pentru că unoeri cuvintele sunt prea multe și din
cauza lor nu mai înțelegem nimic, pentru că limbajul trupului, poate exprima
mai bine ce avem de spus, pentru asta alegem - tăcerea. Ba dimpotrivă, un surâs, o sprânceană
ridicată, o expresie a chipului îşi recapătă puterea de a transmite
ceea ce ştim cu toţii că nu transmite niciodată cuvântul. De aceea se spune că unoeri cuvintele sunt indezirabile.
De multe ori tăcem pentru noi, dar de mai
multe ori tăcem pentru alții. Dintre toate calitățile pe care le poate deprinde
cineva, se spune că cea a tăcerii este cea mai solicitantă și mai greu de
deprins. În cazul acesta, tăcerea e un talent ascuns.
Silence is golden…
Unii înțeleg tăcerea, alții încă se mai întreabă… Uneori tăcerea vorbește în locul nostru, dar
din păcate cu toții o percep diferit. Privirea vorbăreţului către cel tăcut
este întotdeauna superioară…
Tăcerea ne face ascultători mai buni dar
devine o raritate în marea asta de oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu