Cadoul cel mai frumos, dar cel mai neprețuit – de (aproape) nimeni...

Timpul, da, sau altfel spus – moneda vieții noastre. O monedă pe care trebuie să știm exact cum să o cheltuim.  În această lume săracă și urâtă, parcă ignorăm timpul și valoarea lui adevărată.

Timpul este...  cel mai frumos cadou pe care îl poți dărui celui/celor de lângă tine.

                   ... cel care, deși nu se întoarce niciodată, tânjim după el și ne face să existăm.

Îmi doresc să primesc timp – de la oameni frumoși si valoroși, îmi doresc să dăruiesc timp, să investesc înapoi și să prețuiesc ce am primit.

Omul înţelept preţuieşte orice clipă, dar oare omul ocupat mai are oare timp să o prețuiască?

,,Mă grăbesc să…”, ,,Nu am timp să…”, ,,Nu am apucat să…”, ,,Am pierdut timpul…”  –  “N-am timp!” sunt, de departe, șlagărele vremurilor noastre și boala oamenilor moderni care suntem.

Trăim pe fugă, iubim pe fugă

Nu ajungem bine într-un loc și deja ne gândim cum arată următorul? Totul înseamnă și se transformă în viteză, toate se întâmplă prea repede. Unde e nevoia și liberul arbitru de a ne investi timpul în cine ne dorim cu adevărat? 

E frumos și cel mai frumos să investești în tine și în cei de lângă tine. E frumos să oferi cadouri de preț, cadouri valoroase și…prețuite în peștera sufletului nostru. Puțini dintre noi conștientizăm că lucrurile nu pot fi substituite în timp, la fel cum nici timpul nu poate fi substituit în lucururi…

 

Așadar…

Vă doresc timp! Timp petrecut lângă cei dragi (și trecători), timp să vă zâmbească sufletul, timp să munciți cu drag. Dacă nu găsiți timp pentru toate astea, mai tăiați din timpul acela pe care-l petreceți încruntați sau judecându-i pe alții. Sau ținând supărări cu zilele. Sau încercând să-i schimbați pe ceilalți, în loc să-i acceptați așa cum sunt!
Dar, mai ales, vă doresc timp să (re)descoperiți ce e cu adevărat important pentru voi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, căci, nu degeaba scria Marin Sorescu, “vine o vreme când trebuie să tragem sub noi o linie neagră și să facem socoteala.” Și cine poate ști cât de devreme, sau de târziu vine vremea noastră!“

Următoarea postare va fi despre excursia în Tenerife. Să auzim de bine. Numai de bine.

 

Ce înseamnă marea pentru mine? Pentru tine? Sau pentru "noi"

       În primul rând pentru oricine marea înseamnă libertate și regăsire, răgaz și liniște, valuri și timp frumos. 

Nu oricine poate înțelege marea. Marea e locul în care gândurile zboară și timpul nu mai are același curs. Totul se transpune între dunele de nisip fierbinți și între valurile rebele.

Scriu de la mare. Pentru mine, marea înseamnă - emoție, euforie, libertate infinită, soare arzător, nisip încins - gri deschis sau pământiu. Oamenii sunt fericiți aici și iubesc - marea și nu numai...

      Pentru "noi" ... marea înseamnă întotdeauna iubire. Locul MAGIC în care ne-am cunoscut, în care ne-am iubit cel mai mult și în care ne-am promis iubire eternă. Răsăritul pe care îl așteptăm cu nerăbdare, apusul romantic și stelele privite de pe nispul rece, dar prietenos. Nimic nu se compară cu asta. 

Nimic nu poate fi echivalat sau înlocuit. 

Aici te întorci de fiecare dată cu drag, dor, cu aceleași dorințe, dureri, emoții, iubiri și de ce nu - speranțe ?

      Marea vindecă. Marea nu te lasă să dormi. Te cheamă și te face să visezi. 

Marea e un bun ascultător. Păcat că nu putem fugi oricând la ea... . Important e că ne primește necondiționat. 

Pentru tine ce înseamnă marea?

Lumea din jur - vorbește

     

Bine cunoscuta expresie " lumea din jur" are interpretări infinite, dar punctul lor comun a deranjat cel puțin o dată pe mulți dintre noi. În aceasta categorie intră STRĂINII aceia curioși de LUMEA TA. 

  Ei bine, tu decizi cu cine iți împarți lumea și mai ales tu ți-o alegi. Dar cum nu întotdeauna facem cele mai bune alegeri, riscăm să ne trezim cu intruși. 

Fie că e vânzătoarea de la colț, omul de la bloc sau papagalii de pe garduri - mereu au câte ceva de spus - despre TINE. Unii te cunosc, alții nu, dar acest lucru prezintă importanță minimă, sau tinde spre inexistentă. 

Se întâmplă uneori să aibă dreptate, alteori să te surpindă și pe tine cu informația iar în final poate ajungi să o crezi chiar și tu. Glumesc. 

Și acum o să vă întrebați: DACĂ au dreptate, ce? Păi nimic. E viața ta, nu revista lor colorată.

     Oamenii fără prea multe ocupații se ocupă cu astfel de lucruri dar uită că meseria lor nu e de poștaș... SAU însemni atât de mult pentru ei încât deja ești indispensabil și prezența ta trebuie în permantență bifată. 

De obicei, pe sate, lumea știe totul despre toată lumea. E un obicei vechi, care nu a dispărut încă dar nu deranjează pentru că acolo lumea e obișnuită să fie așa. 

Imaginați-vă acum în orașul NEW YORK, cum ar fi să știe toată lumea totul despre tine și tu despre ei. ... IMPOSIBIL !!! Oamenii acolo au ocupație iar pentru ei, timpul liber înseamnă mult și este valorificat altfel. 

Așa e în toate orașele mari, și credeți-mă am văzut câteva. ...

Va doresc să fiți liniștiți, cumpătați în toate ( în distracții, cheltuieli, vorbe-goale) și să nu uitați că viața e un dar, nu lucru de risipit. Investiți în voi. Asta nimeni nu vă poate răpi...vreodată. 

What are you made of?

     Se spune că peroanele gărilor, aeroporturile și spitalele au văzut mereu cele mai sincere lacrimi. Si asta dintotdeauna...  

Fiecare om are povestea lui. Si poartă o bătălie grea. Dacă ar putea vorbi gările, aeroporturile ... ar fii bine. :)

     Stateam de 5 ore în aeroport în Barcelona. Așteptam un alt zbor. Am avut timp (mult) să observ și să îmi dau seama cât de relevantă e această remarcă legată de "lacrimi sincere". Ei bine, eu o susțin, cu tărie! Multă tărie. 

Nu doar îndrăgostiții, deși ei sunt "vizații", dar și oameni care leagă prietenii frumoase și încrederi depline - plâng în locurile astea ( magice?). Oamenii ăștia nu știu ce înseamnă "lacrimile de crocodil". Și oricât de sadic ar suna, parcă iți place să îi vezi plângând.  Nu pentru că sunt inumană, ci pentru că emană bunătatea aceea curată, transparentă. Transmit o stare reală, plină de frumusețe.

      Plâng nu doar când se despart, ci și când se întâlnesc.  

Ce am văzut în cele 5 ore? Zâmbete încărcate de speranță, pași mărunți sau pași grăbiți - de emoție, încredere, IUBIRE, tristețe, amăgire, respect, despărțire, echilibru, îndoială, SINCERITATE ( care e rarisimă la ora asta).

     De obicei când ești într-un loc cu mulți oameni - predomină o singură stare de spirit. La un concert, toți oamenii sunt fericiți, euforici și foarte activi. La un accident, panica și contratimpul nici nu se mai disting. La un examen, stresul, emoțiile și concurența - se simt în același timp. Sunt doar câteva exemple care mă vizitează acum. 

     Ceea ce vreau sa spun e că, "AICI", am găsit un amalgam de stări. Rămas - bun sau o dulce revedere, plecări în destinații de vis sau întoarceri de pe front- asta văd locurile astea. Dacă ar putea vorbi ...

E frumos sa observi familii ce călatoresc împreună, dar e trist să vezi oameni ce plâng de dor, durere și distanță. E greu sa trăiești așa la infinit. Și din nou, nu e doar observația mea banală. E o experiență proprie și o realitate desăvârșită.  Aici lucrurile au o altă intensitate și dimensiune. 

Ca o paranteză: Se spune că omul sfințește locul. Dacă e să o luăm așa, locurile astea ar trebui să fie cele mai căutate lăcașuri.

     Am văzut si multi oameni tristi. Și singuri. Oameni afundați în probleme, oameni a căror ochi parcă cerșesc ajutor, sau oameni pe care oboseala îi doboară.

Sentimentele frumoase, lucrurile simple, lacrimile sincere - există deci. Locurile astea nu cunosc măști de niciun fel. 

Sigur că și în afara acestor locuri se întâmplă lucruri frumoase și sincere, doar că poate nu cu aceeași frecvență. 

  Sunt atentă la detalii, dar genul ăsta de detalii nu as obosi niciodată să le urmăresc , pentru că pur și simplu te răpesc din "jungla" în care cu totii respirăm. 

Locurile astea de întâlnire sau de rămas-bun vor exista mereu. Persoanl, îmi place să cred că farmecul lor nu va dispărea niciodată și că oricine se poate proiecta sau regăsi în stările acestea. 

Suntem o mare de oameni, pentru a fi exact ceea ce suntem - oameni.