Fiecare om are povestea lui. Si poartă o bătălie grea. Dacă ar putea vorbi gările, aeroporturile ... ar fii bine. :)
Stateam de 5 ore în aeroport în Barcelona. Așteptam un alt zbor. Am avut timp (mult) să observ și să îmi dau seama cât de relevantă e această remarcă legată de "lacrimi sincere". Ei bine, eu o susțin, cu tărie! Multă tărie.
Nu doar îndrăgostiții, deși ei sunt "vizații", dar și oameni care leagă prietenii frumoase și încrederi depline - plâng în locurile astea ( magice?). Oamenii ăștia nu știu ce înseamnă "lacrimile de crocodil". Și oricât de sadic ar suna, parcă iți place să îi vezi plângând. Nu pentru că sunt inumană, ci pentru că emană bunătatea aceea curată, transparentă. Transmit o stare reală, plină de frumusețe.
Plâng nu doar când se despart, ci și când se întâlnesc.
Ce am văzut în cele 5 ore? Zâmbete încărcate de speranță, pași mărunți sau pași grăbiți - de emoție, încredere, IUBIRE, tristețe, amăgire, respect, despărțire, echilibru, îndoială, SINCERITATE ( care e rarisimă la ora asta).
De obicei când ești într-un loc cu mulți oameni - predomină o singură stare de spirit. La un concert, toți oamenii sunt fericiți, euforici și foarte activi. La un accident, panica și contratimpul nici nu se mai disting. La un examen, stresul, emoțiile și concurența - se simt în același timp. Sunt doar câteva exemple care mă vizitează acum.
Ceea ce vreau sa spun e că, "AICI", am găsit un amalgam de stări. Rămas - bun sau o dulce revedere, plecări în destinații de vis sau întoarceri de pe front- asta văd locurile astea. Dacă ar putea vorbi ...
E frumos sa observi familii ce călatoresc împreună, dar e trist să vezi oameni ce plâng de dor, durere și distanță. E greu sa trăiești așa la infinit. Și din nou, nu e doar observația mea banală. E o experiență proprie și o realitate desăvârșită. Aici lucrurile au o altă intensitate și dimensiune.
Ca o paranteză: Se spune că omul sfințește locul. Dacă e să o luăm așa, locurile astea ar trebui să fie cele mai căutate lăcașuri.
Am văzut si multi oameni tristi. Și singuri. Oameni afundați în probleme, oameni a căror ochi parcă cerșesc ajutor, sau oameni pe care oboseala îi doboară.
Sentimentele frumoase, lucrurile simple, lacrimile sincere - există deci. Locurile astea nu cunosc măști de niciun fel.
Sigur că și în afara acestor locuri se întâmplă lucruri frumoase și sincere, doar că poate nu cu aceeași frecvență.
Sunt atentă la detalii, dar genul ăsta de detalii nu as obosi niciodată să le urmăresc , pentru că pur și simplu te răpesc din "jungla" în care cu totii respirăm.
Locurile astea de întâlnire sau de rămas-bun vor exista mereu. Persoanl, îmi place să cred că farmecul lor nu va dispărea niciodată și că oricine se poate proiecta sau regăsi în stările acestea.
Suntem o mare de oameni, pentru a fi exact ceea ce suntem - oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu