La început era cuvântul...

  

               Cuvantul e cea mai puternică unealtă pe care oamenii o au. Cuvântul poate fi scris sau vorbit.  Desigur că cel scris are o conotație mai puternică. Mult mai puternică decât ne închipuim. Cuvintele sunt gândurile și ideile noastre dintotdeuna. 

  

 Cuvintele epuizează: gânduri interioare, sentimente, trăiri și în final -  pe noi. Eu personal cred în cuvinte, deși inteleg ca acestea raman doar niște simple cuvinte. Ar fi bine să devină fapte. Însă conditionalul optativ nu ne prea ajută.

Și ce pacat de toate cuvintele acelea spuse fără rost! Pentru că au implicat un necesar emoțional, dar care au  in ultimul timp și tot mai des doar utilitate de moment. Căt de importantă e forța cuvântului? Nu neapărat cuvântul în sine, ci forma pe care o îmbracă?!

Stările pe care cuvintele le pot transmite sunt infinite. Începând de la stări de bucurie, emoții puternice, frică, siguranță, încredere și suferință. Cu alte cuvinte, trăim din cuvinte și din puterea lor. Si ne place.

              Prin cuvinte putem crea sau distruge.  Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul (și sunt o mulțime), cea mai ucigătoare și mai puternica este cuvantul nepotrivit spus omului potrivit -  care poate sa distruga  fara sa lase urme - vizibile. 

Cuvintele sunt purtatoare de asumare, de dragoste, de cunoaștere și de sacrificiu. Cuvintele au puterea sa așeze, sa faca ordine sau...dezordine.

Mai putem dovedi oare faptul că ele au existat? După ce ne-au rănit și după ce ne-am vindecat? După ce ne-am definit caracterul prin ele?

               Dacă știm cum să folosim puterea cuvântului (care poate fi destul de uriașă) de ce nu o folosim în scopuri frumoase? Să bucurăm oamenii dragi și să îi apropiem? De ce profităm de ea în cele mai triste feluri? Răspunsurile sunt și ele infinite. 

               Nu e ușor să cunoști cuvintele. Am observat ca de multe ori oamenii se ”împiedică” de cuvinte. De ce? Pentru ca noi tratam cuvintele că pe un mijloc de comunicare separate de energia pe care ele o poartă. 

 Sunt doar cuvinte, nu-i așa? Răspunsul e categoric nu. Ele transmit și creează energii. Manipulează și domină, influențează și derutează, conving și liniștesc, explică și motivează.  

 Cuvintele apropie și despart, iubesc și ranesc, se pierd sau se castigă... Depindem de cuvinte în același fel în care depindem și de aer, sau de iubire. Pentru că ele sunt o sabie cu două tăișuri. Cel puțin două. Uneori cuvintele trebuie păstrate acolo unde sunt. 

Prin cuvinte putem crea sentimente si vieți. Iar cu ajutorul faptelor ajungem chiar sa traim cu adevarat.

În lipsa cuvintelor, nimic nu poate fi dus la bun sfârșit. Fiecare dintre noi avem cuvintele noastre. Care ne reprezinta si ne definește. Cuvantul tau care este? Al meu e: speranță.

https://www.youtube.com/watch?v=Hzgzim5m7oU