Cu toții știm că timpul nu se întoarce. Deși vrem sa îl dăm înapoi, și vorbele sau faptele noastre sa rămână la stadiul de gânduri - efortul ne este zadarnic. Tot ce înseamnă timp înseamnă "ceva" consumat, gestionat, așteptat. Viața începe și se termină la tot ceea ce numim "timp". Inepuizabil și ireversibil până la urmă, în lumea în care trăim - TIMPUL- are o valoare deosebită și e perceput întotdeauna ca fiind insuficient!
Avem oare destul timp? Să trăim, să iubim, să visăm? Să sperăm, să ne vindecăm, să recuperăm încrederi pierdute?
Timpul devine dăunător și se întoarce împotriva noastră atunci cand nu știm să îl împărțim corect sau atunci când se supraresponsabilizăm. Adaptarea noastră continuă la acest "timp" este necesară.
Despre el știm doar că trece. Mai știm și că este firesc să facă asta. Dar firescul transformat în timp nu mai este la fel de firesc.
Ne folosim de timp să uităm, să trăim și să evoluăm. Cu ce preț ? Al timpului, evident.
Timpul
tace și trece. Trece chiar și în timp ce cheltuim timp pentru a vorbi despre
el. Totul se reduce la limitele sale pe care nici măcar nu le cunoaștem.
Timpul
ne guvernează viața și sufletul într-un fel în care nimeni altcineva nu o poate
face.
Singurul
loc sigur din sfera timpului e trecutul, pentru că știm deja ce s-a întâmplat
si avem toate variabilele sub control. Trecutul are un farmec al său. Știu
sigur că timpul vindecă rănile. Le pansează iar apoi le tratează. Oricum,
nimic nu e veșnic.
Am
fost educați să credem în timp și în forța lui și suntem dezarmați în fața
acestui element pe care nu îl putem controla.
E
valoros și eficient. E ireversibil și crud. Profită că este nevăzut și lasă
urmele cele mai vizibile. Întotdeauna e lent pentru cei ce așteaptă și prea
alert pentru cei ce se grăbesc si niciodată în tandem cu cei ce îl caută. Și nu are răbdare niciodată.
Pentru
mine timpul înseamnă sănătate. Deci viață. Dar timpul perceput ca timp este întotdeauna la fel - trecător. Depinde de noi cum îi facem așteptarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu